Acum un an nu prea îndrăzneam să scriu despre astfel de lucruri dar încet, încet, îmi adun resursele (căci ideile sunt multe) să pun în cuvinte ceea ce trăiesc în perioada aceasta a vieții mele. Poate că unele dintre voi, femei, rezonați, poate că ați trecut prin asta. Poate, dacă ești bărbat și citești asta, ai (cel puțin) o femeie în viața ta pe care poți să o auzi/înțelegi/susții mai bine.
Mă gândeam că femeile care au ajuns la vârsta de 40 (sau chiar 50 și după), aflate în perioade de trecere spre menopauza (sau poate încă departe de asta) nu (mai) au timp, chef, energie sau dorință să se uite la lucrurile astea.
Știu în jurul meu atâtea femei care trec prin lucruri similare, prin destructurări profunde, prin transformări, prin dificultăți reale și grele, în viețile lor. Fie că nu mai au atât de multă răbdare cu copiii, acasă sau cu colegii/șefii la birou, fie că se simt neînțelese, neauzite, nevalorizate. Fie că în relațiile intime cu partenerii nu mai merge ca înainte. Ba chiar: deloc ca înainte. Poate că se întreabă dacă e normal sau nu. Dar cred totuși că multe nu se întreabă. Sau poate doar se fac că nu văd. Sau poate că le e rușine să vorbească despre asta sau teamă să se uite cu adevărat la relațiile din viețile lor, la ceea ce se schimbă radical, la ceea ce nu mai merge ca înainte.
Am scris puțin despre câteva dintre aceste insight-uri, dacă te ajută să citești și pe canalul de substack danadragomirescu. Da, sunt texte lungi… oare cine mai are răbdare și timp să facă asta? Și CHIAR înțeleg!
Mă gândeam că atunci când am scos în lume (cu greu, nu ușor) un eveniment - atelier, la București - dedicat exact acestor femei (ca mine, da) care trec prin schimbări profunde - și nu doar hormonale - la 40+ - va fi necesar să mai fac unul, pentru că, fiind un atelier de psihodramă, nu am decât 16 locuri disponibile. Dar ce să vezi, că nu e chiar ușor să vii la un astfel de eveniment. Sunt convinsă că nici nu prea a auzit lumea de el, pentru că algoritmii social media nu susțin astfel de postări. Poate că nici nu prea s-a înțeles despre ce este vorba. M-am gândit să scriu și aici, să povestesc mai mult.
Iată povestea (cât de scurtă posibil)
De mai bine de 1 an facilitez sesiuni de psihodramă pentru femei, pe teme ca: feminitatea după 40+, schimbarea de identitate, hrana ca limbaj relațional, mesajele corpului, criticul interior etc - exact pentru femei care trec prin peri-și-meno-pauză, în comunitatea Shiny40 a Claudiei Buneci. O știu pe Claudia de ceva timp, știu ce prețioasă și importantă e munca ei în slujba femeilor, am lucrat personal cu ea și o recomand clientelor mele și altor femei, pentru că aduce o latură ce este musai să fie luată în considerare, în aceste perioade de schimbări profunde. Știu cât de important este să lucrezi în relații, cu emoții, cu corpul (somatic) dar și cu hormonii și mâncarea. Mai știu că și invers este musai (de la mâncare și hormoni, la emoții și relații).
Acum vreau să vă spun despre un astfel de atelier pe care îl voi facilita la București (anul trecut, fizic am făcut doar unul la București - majoritatea cu femei din comunitatea Shiny40) și unul la Brașov. A venit timpul pentru următoarea întâlnire față-în-față.
Atelierul este deschis tuturor femeilor care au dificultăți în relațiile lor (importante) și care nu știu cum să facă și ce să facă - astfel încât schimbările hormonale să nu le dea peste cap (chiar) întreg Universul - nu doar cel interior dar și cel din jur.
Pe scurt: evenimentul se numește: Relațiile care se schimbă odată cu mine. Atelier de psihodramă pentru femei 40+ (în 14 martie)- detaliile sunt toate în linkul de eveniment; inclusiv invitație la extins întâlnirea cu un prânz și o saună împreună; nu mai zic de conversațiile savuroase între femei, care…știi foarte bine cât de savuroase sunt, pentru că multe dintre perdelele, rușinile, feciorelniciile care ne-au însoțit ani și ani au cam picat, în această etapă a vieții noastre.
Acum, că ți-am spus despre eveniment, pot să merg mai departe cu contemplarea a ceea ce este sau nu este necesar, a ceea ce îndrăznesc sau nu îndrăznesc femeile să spună, să facă… Dacă simți că nu este în adevărul tău, te rog, lasă-mi un comentariu. Dacă simți că este și adevărul tău, de asemenea, apreciez un comentariu. Știu că nu e ușor nici cu comentariile.
Mă întreb așa:
(cu *disclaimer, cred că poate fi o realitate pentru unele femei)
🔥 Poate că tu nu treci prin nimic din toate astea. Poate că relația cu partenerul tău este exact ca înainte sau chiar mai bună, poate că el înțelege foarte bine prin ce treci și știe cum să fie lângă tine fără să se simtă atacat sau respins. Poate că viața voastră sexuală nu s-a schimbat deloc, poate că dorința e la fel și corpul tău nu îți trimite niciun mesaj confuz sau inconfortabil.
🔥 Poate că la job lucrurile sunt stabile și te simți văzută și apreciată, iar energia ta e suficientă pentru toate rolurile pe care le ai. Poate că ai răbdare cu copiii exact ca înainte și nu te surprinzi uneori ridicând tonul sau retrăgându-te mai repede decât o făceai acum câțiva ani.
🔥 Poate că prieteniile tale sunt aceleași și conversațiile curg la fel de ușor, fără acea senzație ciudată că unele relații nu mai au aceeași profunzime sau că tu însăți nu mai ai aceeași disponibilitate pentru ele.
Și dacă chiar este așa, mă bucur sincer. Sincer, sincer, sincer! Ar fi minunat ca toate femeile să traverseze această perioadă cu atâta stabilitate și susținere.
Dar experiența mea – și a multor femei cu care lucrez – arată că, pentru foarte multe dintre noi, lucrurile nu sunt chiar atât de lineare.
Uneori apare o iritare pe care nu o recunoști imediat. Uneori simți că nu mai ai energia să reglezi emoțiile tuturor din jurul tău. Alteori corpul spune „stop” înainte ca mintea să înțeleagă de ce. Și uneori relațiile încep să se schimbe nu pentru că nu mai iubești, nu mai apreciezi oamenii dragi, ci pentru că nu mai poți să fii în aceste relații exact cum ai fost până acum.
Și atunci observ - că apar întrebări:
Este doar o etapă?
Se va așeza de la sine?
Sau poate este începutul unei renegocieri mai profunde a felului în care vreau să fiu în relațiile mele?
Nu am răspunsuri universale la aceste întrebări. Am, firește, răspunsurile mele, la căutările proprii. Dar știu că atunci când le punem împreună, într-un spațiu în care putem vorbi deschis și fără măști, se întâmplă ceva foarte valoros: începem să vedem mai clar ce se schimbă în noi și ce avem nevoie cu adevărat în această etapă a vieții.
Așadar, las aici aceste gânduri, așa, scrise din pat, într-o duminică dimineață.
Este 8 martie și mă gândesc și mai mult la femeile din viața mea. Sunt atât de multe femei pe care le admir, le iubesc, le prețuiesc… mi-ar plăcea să le spun mai des asta. Le spun când am ocazia, să știi… pentru că relațiile cu ele sunt valoroase pentru mine.
Te invit și pe tine să trimiți sincer, fără rușine, fără reținere, fără jenă, fără ocolișuri, un mesaj-cadou unei femei dragi!
Cu drag,
Dana